Blog -oglinda personala-

In oglinda trebuie sa ingrijesti imaginea pana devine curata si mereu dornica de a privi pe sine. Stim ca imaginea e a noastra si de aceea incercam, fiecare cum putem si cum ne pricepem sa o facem sa fie demna de privit. Unii avem succes cu asta, altii il cautam dar si pentru unii si pentru altii e mereu o lupta dusa cu propria imagine despre noi.

In anumite cazuri ne construim imaginea de sine prin imaginile altora pe care le incurajam sau cu care dam de pamant. Oricum sunt putini carora le pasa. Oricum scrisul pe blog are multe sensuri, prea multe sensuri pentru un sens care “nu face sens”. Am vrut sa fiu corect asa ca i-am acordat ghilimelele de rigoare, oricum ideea este ca oricat ai tine in mana propria oglinda sau imagine ea se va sparge si nu din vina ta sau daca va rezista nu va fi din vina ta.

Draga cititorule, vezi ce usor e sa citesti. Mai bine citeste decat sa faci altceva.

Advertisements

Am aflat cat de mici sunt blogurile personale

M-am interesat la prietenul meu google despre cat conteaza ceea ce scriem noi pe bloguri, fiecare cuvintel, fiecare picatura de sudoare lasata pe blog si fiecare strop de inteligenta folosit pentru a concepe ceva de calitate, care sa fie frumos, nu doar sa para, ideea este ca nu conteaza deloc.

La nivelul blogurilor cuvinte sunt nule. pot fi inlocuite cu usurinta de spatii si linii sau de orice puncte si/sau semne cunoscute sau mai putin cunoscute care sa constituie o suma de 2-3-4 paragrafe. In loc de cuvinte si povesti, putem insera cate un link pentru conceptul de linkbuilding, despre care o sa va mai spun, fireste ca in alta editie, pentru ca sunt capitole pe care trebuie sa le inteleg foarte bine inainte de a spune, in cuvinte cat mai simple si mai putine,  ceea ce se petrece in spatele blogurilor si in spatele cuvintelor. Cu bine 🙂

Lumea fuge de cuvinte si cauta…traficul!

Cred ca am pus un titlu care nu mai are nevoie de continut pentru ca de fapt nu e nevoie de continut daca te descurci la un nivel acceptabil cu limbajul de programare si cu tehnicile de optimizare pentru motoarele de cautare.

Adica e mai corect sa scrii doua articole si pentru ca te pricepi foarte bine, blogul sau site-ul tau sa ramana mereu pe prima pagina de cautare a motoarelor principale folosite de internautii din toata lumea.

In celalalt caz, trebuie sa scrii 600 de articole si abia apoi poti face trafic fara sa scrii in fiecare zi ceva care sa nu aiba continut apropiat de valoarea lui zero. Si in plus de asta, conteaza al naiba de mult, printre vanatorii de tehnici de optimizare modul cum este impartit textul (cate cuvinte-cheie sau cuvinte care fac buzz, ca asa i se spune mai nou, dar voi stiati asta deja, sunt in fiecare paragraf si mai ales etichetele imaginilor pe care le atasam articolelor, de aceea eu nu o sa pun nicio imagine aici). 

Ideea e ca 1000 de cuvinte nu pot face cat o regula de optimizare bine aplicata. Cu bine 🙂

Consumul de droguri intre viata si Mega Image

Cred ca tocmai am pus un titlu bun pentru un roman cu un tiraj respectabil! In fine, va vorbesc despre o poveste de viata spusa de o femeie si scrisa tot de ea pe casajurnalistului.ro. E o poveste fabuloasa, femeia aia chiar a trait si acum traieste dar pare ca viata ei s-a oprit undeva cand a deci ca nu mai vrea sa fie pe fuga cu seringa-n vena, poate ca obosise sa fure, sa fuga, sa bata, sa fie batuta. Dar le-a facut pe toate, va spun sincer. A fost mereu cea care a iesit din ele si nici nu cred ca a fost femeie, ci mai degraba un barbat puternic, la dracu, nici ea nu crede ca a fost femeie. V-as lasa link-ul de la reportaj dar unde e farmecul?!

Ma gandeam azi ce inseamna sa traiesti, sa simti pericolul, sa simti ca ai putea sa fii mort, taiat, ciopatit in doar cateva minute. Astea-s senzatii, asta e viata, nu curva asta de traim noi cu ea si ne cere toti banii in avans. Si noi ce am facut in viata?! Am iesit de cateva ori, ne-am imbatat, am ajuns odata prin alt oras, daca am facut si asta, am fumat, tutun nu altceva, n-am avut noroc pe lume, am vrut sa fim cinstiti cu viata ca sa nu trebuiasca sa fie ea cu noi. Da-o dracu, duca-se pe pustii. Am plecat spre 20 si ceva (de ani, ca nu mai putrezesc si astia) si cica traim in realitate, stim de lucruri, oameni, chestii, inventii, filme, scrieri, ba, stti ceva, stim pe dracu, nu stim nimic, am simtit printr-un ecran, prrintr-o pagina, n-am traim nimic, asta e furt de viata de identitate, da-l la dracu de furt, e furt la drmul mare, ne-am prefacut ca traim, cica e o greseala ca am mintit odata intr-o noapte sau n-am fost idata unde am promis sau am mai ramas sa mai bem sau am pus niste pariuri, banii s-au dus, la dracu, n-au fost niciodata, sa dispara acum, ce mai facem cu ei…pai ce, astea sunt greseli, asta e minciuna, asta e fals in viata de viata, furt si jaf la drumul mare, nu stim nimic, n-am simtit, n-am vazut , n-am auzit, n-am mirosit… si cu toate astea viata noastra se opreste la 20 si ceva lucrand ca sclavi la un mega image si asteptand in luna a treia sa ne dea banii de pe prima, alea 7 milioane cu tot bonuri. in mortii tai, viata asta e o minciuna, e in filme si-n carti, in facebook si-n socializare artificiala, in minciuna si-n ipocrizie. pace voua 🙂

ATAT de putine se pot spune despre noi

atat de putine se pot spune despre noi cand ajungem in scrumiera

parca ne-am inchis cum inchide floarea la butic inainte sa-si vanda marfa
desi e constienta ca poate mai sunt cateva priviri care s-ar fi aprins
in scrumiera se citeste doar singuratatea si departarea
e locul unde suntem mici dupa ce mari am fost doar putin
si din brate am rotit tot putin
cuvinte nenascute am avut multe dar s-au nascut tot putine
ne-am nascut putin si am murit de fiecare data

ca si cum am fi avut mai multe dimineti si doar cateva nopti

e drept ca in scrumiera e o singura noapte si toata e la fel
e drept ca mizeria din noi ne tine de cald
atat de grosa ca lipsa zilelor din noi e
de aici suntem mereu liberi si totusi nimeni nu pleaca
de ce oare nu plecam nicaieri cand murim?!

De ce sistemul e format din oameni ca “ai tai”?

Pentru ca tehnologia nu e pentru toti si pentru ca ea nu trebuie sa fie cunoscuta de masa mare de populatie pentru ca ei ar folosi asta pentru ei si nu pentru a obtine bani, in viata trebuie sa muncesti. Adica platesti un sistem de educatie total inapoiat cu sume pe care nu le ai pentru a deveni un sclav destept. Dar devii cel mai prost sclav, atat de orb incat nimeni nu-ti poate arata pe unde mergi si cum esti de fapt. Asa ca munceti mult ca sa traiesti si traiesti doar pentru asta. Daca n-ai mai munci, atunci n-ai mai trai si tu care ai fost spalat pe creier sa crezi ca asta e scopul nu poti concepe asta. Cum adica sa crezi ca nu poti sa traiesti in afara sistemului? Trebuie sa muncesti, sa tragi pentru nimic in fond pentru ca asa fac toti, trag pentru bunuri materiale cand fiinta lor spirituala, adevarata fiinta, e egala cu zero. Subliniez. Daca nu mai vrei sa muncesti, vei cauta sa te apropii de oamenii tai, de ai tai de acasa, insa sa nu crezi ca ei sunt de acord cu asta. E doar o chestiune de timp pana iti vor spune ca fac parte din sistem, intr-un fel sau altul, si ca scopul este munca si atunci ce dracu te faci? Unde te duci? O sa va mai spun despre asta 😦