Durata bateriei este data de bateria din cap

Nu ai nevoie de multe cuvinte ca sa spui ceva simplu, poate doar in cazul in care vrei sa nuantezi o idee, adica sa transformi ceva veridic in ceva fals, care sa-si piarda credibilitatea cum isi pierde soarele puterea la ceas de asfintit. Daca ai o baterie buna pentru creier, vei stii, fara doar si poate, si iti vei face si pe ceilalti sa te inteleaga fara sa se uite pe pereti cand le spui asta, dar repet, asta tine doar de concizia si determinarea ta, un fapt simplu ce enunta ca o baterie power laptop se protejeaza cel mai bine cand laptop-ul este inchis. Da, inchis.  Inchis. Inchis.

DE CE?

Pentru ca folositi laptopul in exces si va bateti joc de banii parintilor, ca daca voi le-ati fi cumparat, altfel ar fi stat situatia. Dar sunteti infecti si stiu ca ma auziti, ca navigati pe internet acum, dar nu aveti idee ce este internetul. Iar daca n-aveti idee despre asta, cum naiba sa aiba cineva pretentia de la voi, mucosii din generatia revolutionara cu numele, sa stiti ceva despre compozitia unei baterii.

De ce nu stiti?

Pentru ca nimeni nu este interesat sa va spuna si aveti aveti instrumente sociale sa va fure timpul, dar sunteti copti in creier si nu aveti ratiune, nici judecata, nici echilibru. Mai scurt de atat, nu ganditi. Cand o sa ganditi, veti fi impuscati, nu glumesc pentru ca oamenii care gandesc asa patesc fiindca nimeni nu vrea ca omul sa stie. Daca ar sti, n-ar mai fi un consumator eficent. Inchideti laptopul si aveti avea o baterie care sa reziste, sa reziste, sa reziste, iar pe langa asta creierul va fi ceva mai aerisit. Cartile, alternativa la cunoastere, pe care n-o cunoasteti, da, ele cele pline de praf, nu urizica si v-ar putea ajuta. Iar cand credeti ca ati inteles ceva din ele, deschideti laptopul, cautati compozitia celulelor din baterie si poate mai vedem daca intelegeti o iota din ce aveti in cap dar nu-i gasiti sens.

Camere de supravehere pentru siguranta casei

In fiecare secunda bate inima mai tare cand se aude un caine de fara facandu-si datoria. Nu e vorba de nimic, in cele mai multe dintre cazuri, dar mereu te trezesti la fiecare alarma de acest gen, sari din pat, pui somnul deoparte intr-o fractiune de secunda, uiti teama, cauti curajul, il imbraci, iti tragi o haina peste si iesi (pe) afara sa vezi daca nu cumva s-a avantat cineva catre agoniseala ta de-o viata. Maine poti sa plangi pentru. Si stiu, nu e mult, poate fi vorba de echivalentul unui salariu pe jumatate al vreunui om care lucreaza “cinstit”, dar pentru mine, pentru noi, pentru familia mea, inseamna mult sau chiar totul. Inveti orice lectie despre sigurnata putinului tau de fiecare daca cand zici adio la somn si pleci in recunoastere fara sa stii, daca nu cumva, la colt, in intuneric, fara suflare, te pandeste unul cu o arma alba sau fie ea si neagra, intelegeti ce vreau sa spun, sunt sigur de asta, te loveste, te lasa acolo si isi continua treaba, adica sa te lase si fara munca ta, fara cele cateva lucruuri dintr-o gospodarie de tara, ridicata cu sudoare, cu dimineti nedormite si cu maini batatorite. Da, asa arata putinul de la sate, asa se obtine, si asa se poate pierde. Repet, ma vad nevoit sa o fac, nu e mult, e poate “nimic” pentru altii ce privesc de afara si isi spun ca nimeni nu s-ar incumeta sa fure astfel de lucruri dar societatea dura si extrem de dura in care am fost siliti sa crestem, la fel de duri si din ce in ce mai duri ne-a crescut, astfel ca  orice poate fi un bun bun de furat si foarte greu de recuperat, ma refer la munca cinstita, tin sa subliniez nesiguranta acestei munci, pana mai ieri singura posibila.

Clar ca sunt necesare sisteme de supraveghere la noi, si tot la fel de clar este ca nu ni le vom putea permite niciodata in viata asta. Dar inaintam in obiceiul pe care vi l-am enuntat. Acum ceva timp unvecnu a fost tinta hotilor. Au strans tot ce avea omul prin curte, le-au asezat langa gard si nu le-au luat, doar ca povestea nu s-a incheiat. Peste fix sapte zile, s-au intors, au strans si mai multe lucruri de prin curte si de prin bucataria mica si de vara, le-au trecut gardul si dusi au fost cu ele si in ziua de astazi. E drept, nici ei nu-si vor putea permite vreodata sisteme de siguranta, dar sigur le-ar prinde bine si stiu, din lacrimile lor din ziua de dupa furt, ca si le-ar dori. Sunt oameni batrani, ii inteleg perfect, muncesc pe branci la propriu si la figurat.

Am ales sa fac acest articol realist pentru ca altceva nu avea sens, nu era din inima si eu nu sunt vreun tradator. Sunt de aici, traiesc cu nesiguranta in sane in fiecare noapte si acum, ca tot noape este, impart sentimentul cu ora 23:11, dintr-o seara de marti care pare sa nu spuna multe. Pare

Firma dezinsectie care ne scapa de gandacii de bucatarie

Inca de cand esti in liceu te gandesti unde ai vrea sa studiezi, ce planuri ai si poate daca ai timp incepi sa schitezi totul pe o hartie. Viitorul chiar daca e asteptat, noutatile nu-ti bat la usa, iar atunci incepi sa fii previzibil.
Bun, sosesc zilele mari, probele la bacalureat dau navala, emotiile sunt peste masura, lasi totul deoparte si te concentrezi pentru ceea ce ai de facut. Daca ai fost un elev silitor sau daca te-a ajutat putin si norocul, planurile nu vor fi date peste cap si dupa ce diploma pe care o asteptai de cativa ani e in mainile tale, pornesti cu pasi grabiti spre admiterea la facultate. Cu mainile tremurande, ajungi intr-o mare de oameni. Toate actele par a-ti scapa printre degete, esti debusolat si ai nevoie de ajutor. Dosarul pare pregatit parca dinainte si el nu e decat martorul cel mai apropiat pentru viitorul tau, dar tu nici nu-ti dai seama de asta, iti pare un suport simplu, cartonat ce asteapta cu nerabdare sa fie depus si admis, in cele din urma.

Cateva zile de asteptare, ziua cea mare apare, te gasesti pe lista, acolo unde ti-ai dorit. Esti fericit si parca nimic nu mai conteaza, dar tu nu stii, ca de fapt de-acum totul capata un rost. Te-ai gandit unde vei locui? Cu siguranta, te-ai gandit. Timpul e scurt si ai la dispozitie doar cateva saptamani sa iti gasesti un loc unde sa stai cel putin pentru o perioada in care te vei acomoda. Pentru o persoana comoda sau retrasa, care poate vrea sa studieze mai mult, in liniste sau pentru o persoana care nu vrea sa-si dezvaluie pana si perechea de pijamale albastre sau roz cu un coleg de camera, ocazia inedita si eficienta este o garsoniera pe care o poate inchiria. Da, asta iti doreai ! Incepi sa cauti, azi te uiti prin ziare, notezi numerele de telefon, suni, te interesezi, din nou iti schitezi cateva lucruri, maine dai o cautare pe internet, unde esti sigur ca vei gasi ceva pe gustul tau si de ce nu, pe langa informatiile puse la dispozitie, mai nou proprietarii incarca anuntul si cu cateva fotografii. Te ghidezi in functie de pret, zona, apropiere fata de facultatea pe care o urmezi, accesul la transport si alte cateva repere pe care le consideri importante, dar niciodata nu-ti va trece prin cap ca lucrurile simple, mici, fara important ate vor afecta cumva. In sfarsit, te-ai decis cu privire la locuinta. In cateva zile, vei transforma locul pe care l-ai inchiriat dupa gustul tau si ca un prim obiectiv, iti propui sa faci curatenie.

Daca esti singur, incantat de noua ta locuinta, curatenia parca se rezolva singura, cand deodata constati ca nici nu te-ai mutat bine si deja ai cativa musafiri: un soi de gandaci de bucatarie, ei bine, te-ai gandit sa intrebi asta dinainte? Te-ai gandit ca acesti mici intrusi te vor influenta in alegerea unei garsoniere? NU! Pe mine, acest lucru nu m-a influentat, pana in ziua cand eu si “prietenii mei” am facut cunostinta intr-o zi calduroasa de vara, cand totul era perfect, grijile disparusera si parca nimic nu-mi mai statea-n cale. A aparut unul, l-am salutat, doi, i-am ignorant, dar deja de la 3,4,5 prieteni, gandacei, am inceput sa ma ingrijorez si nici nu-mi mai doream locuiesc un minutel acolo.

Nu-mi era teama, mi se infurnica pielea si apareau in situatii nepotrivite, poate tocmai cand voiam sa iau masa si pofta disparea dintr-un pocnet dar nu de doua degete, de ce-ti pica in mana sa-I ignore. Grijile erau tot mai mari, nu stiam cum sa ma apar, ii rugam frumos sa dispara, ii alungam, de multe imi speriam cunoscuti la telefon, tresaream, erau groaznici, pana cand m-am hotarat sa merg la adminstratie si sa intreb ce-i in neregula, n-am primit un raspuns promt asa ca am apelat la o firma dezintectie, consolandu-mi gandurile si facandu-le bagajul prietenilor mei, pentru totdeauna. Speram sa nu-I mai revad si as fi preferat la fiecare aparitie de-a lor sa mai am o proba la bac. Erau dezgustatori, desi fac parte si din Univers, la fel ca noi, de ce nu, poate asa gandesc si ei despre noi. Dar sincer, le sta mai bine in calatorie, pe taramuri nemaiintalnite de ametitoare. Asa ca drag elev, student in devenire, daca nu ti-ai pregatit o lista sau intentionezi sa o pregatesti, te-as ruga sa ai in vedere acest aspect, e important pentru tine si sanatatea ta, poate si a celor din jur, a mamei tale sau a iubitului/iubitei tale, banuiesc ca nu vrei sa-i sperii atunci cand un impostor iti calca pe nervi si vocea ta se ridica si pielea ti se infurnica.

Toata lumea vrea 1 link

Ziceam ca am scris destul aici astazi dar nu e chiar asa. Inainte toata lumea vrea un like pe facebbok ori pe blogul legat de facebook, acum toti vor si ei un link neaparat do-follow. Dar cand strangeti multe multe multe, ce faceti cu ele? Sau o sa mai vreti vreti vreti pana or sa dispara toate posibilitatile de a pune un link.

Mereu ma intreb cat va merge asta , cat va dura pana se vor face toate praf si pulbere, nu ca scopul ar fi cumva onorabil. 1 link daca se poate si totul capata culoare, ba chiar si noi am facut asta, numai ca am acoperit asta cu jocuri, provocari sau lepse. In fond ideea e fix asta. Sa ne regasim in cat mai multe locuri la cat mai multi bloogeri cu state vechi sau care vor sa devina vechi, mari, tari si de nezdruncinat.

Iar ei nu au ajuns asa pentru ca, vezi doamne au continut de calitate si reprezinta vreo sursa credibila, nu, nicidecum, ci pentru ca multi bloggeri mici si naivi i-au pus link si pt ca au fost exagerati de tampiti gandind ca daca ii pun link cei care intra la ei vor crede ca este vorba de un blogger cu un blog mare, tare si puternic, iar cei care chiar reprezentau asta au pus si ei minunatul link spre deloc minunatii mari bloggeri, iar acum… acum nu mai au nevoie de 1 link decat la ocazii speciale sau daca isi simt amenintata pozitia in clasamentul inventat de ei. Ganditi, inainte de orice, ca apoi va va distruge. Va garantez. Seara faina!

Bloguri cu zero continut informativ

Uneori ma gandesc ca articolele nu inseamna nimic si ca ele trebuie tratate ca atare. Adica se da un scop, sa se creeze un articol de orice fel care sa aiba un numar de cuvinte si nu tre\ebuie decat sa fie relevant pentru scopul unic de a exista. Cantitatea de informatii din ele este egala cu cantitatea de informatii pe care o stim despre ceea ce exista in coca cola sau pepsi, pentru ca amandoua sunt goale pusca dar noi nu vrem sa pecepem sensul. Ele exista si sunt cumparate la fel ca si articolele cu zero continut (zahar) si care nu am decenta sa fie recunoscute drept ceea ce sunt ci sunt ridicate la grad de insemnatate profund aducatoare de relevanta si/sau trafic de pe google. Este la fel de multa informatie ca in articolele vulturului plesuv, omul de cultura mondena, andrei p(e)lesu, de care n-o sa mai scapam niciodata, pentru ca ma-sa i-a dat multu bunuri publice, functii, sefii de comisii si comitate, l-a responsabilizat teribil pentru ca a lins de pe toate mesele. Stie dansul ce inseamna. Cam asta e cultura iar daca e asa sa o ia cine a avut-o si pana acum adica zona politica, pentru ca nu este de consum, este o infectie profunda care pretinde prea multe. Si articolele facute de minti luminate cu lanterna sunt la fel doar ca nu pretind asa multe, sunt mai simple si nu cer, pentru ca nu li s-ar oferi oricum, atat de multe sute de euro. Candva o sa public aici o scrisoare deschisa catre aceste personalitati care au pus monopol pe parte de presa culturalizata (CE IN TERMENI REALI NU PRODUCE UNA DE UN LEU DAR ABSOARBE MAI MULT DECAT ORICE SI DE AICI IDEEA MEA, A MEA, BA CULTURALULE, CUM CA VICTIMIZAREA CULTURII VOASTRE, CA NOI NU FACEM PARTE DIN EA, E O CRIMA). Deocamdata raman la articolele goale ale primilor in top de blogati si bloggeri cu zero continut informativ, spre care un numar de neimaginat trag ca muste la …halva! Pace 🙂

67 de zile

Nu mi-a mai fost frica de 67 de zile
mintea a inceput sa se sarute cu memoria
pas cu pas starea imi e mai usoara
in tot acest timp un vis mi se repeta
de fiecare data incepe cu mine imprumutand bani de la necunoscuti
dupa care ii schimb la o casa in bani curati
merg cu ei in locul unde plateam frica
dar omul care vinde nu e acolo
merg in alte locuri care vand la pret ieftin frica
si nu reusesc sa gasesc deschis
in orasul asta deschis
nimic nu e deschis pentru mine
simt cum neputinta ma inconjoara ma pune la pamant
imi pune arma la tampla si cedez
legat la maini si la picioare incep sa alerg ca o friptura in sange la aer deschis
ploua si se intuneca in culori de cina de octombrie
asa ajung in vechea garsoniera
o distrug in cautarea unor locuri in care as fi putut sa ascund frica
in geanta de mana gasesc cateva doze
ma razbun pe peretii ei stiu prea multe culoarea trebuie sa dispara
prin frica asta se vede culoarea peretilor
ma ridic cu doza de frica pe o buza
si cu cealalta sunt gata sa o desfac pe urmatoarea
simt cum toata garsoniera n-a fost niciodata acolo
-un camp in care nu se cultiva nimic-
Si incep sa ma trezesc
Cu fiecare fraza
cu fiecare fraza
cu fiecare fraza
67 de zile de cand n-am respirat fara sa beau
Pana la 100 mai e asa putin

Ziua mondiala a prostiei

Da. este oficial. Europa intra peste noi cu armele si ne face praf si nici macar nu stie ca avem suflete de crescut, inimin de zbatut si lucruri de pus la punct. De ce? Pentru ca ne trateaza ca pe sobolanii, nu stiu daca n-am devenit intre timp, prin implemenatare de falsuri, de manipulare de nivelul zero si prin media, unealta cea mai de pret a lor care ne transforma in animale de companiei ascultataoare, rabdatoare si lihnite. O sa mancam copacii daca nu ii taie astia intre timp. Ii taie fix aia pe care i-am pus noi acolo sa ne reprezinte si acum totul e un dat, nu prea ai ce sa faci, sa-ti dai foc e durere pentru ai tai si daca azi mori din p–a bani de lumananri. Cum ma ziua mondiala a ciocolatei? Pai si ziua mondiala a oamenilor care n-au ce manca unde familia voastra e? A milioaneleor care v-au votat pentru un miez de paine veche. Lor le cand le ma vine randul? Sau asteptati sa moara si apoi praful sa se aleaga de ei…

Poem pt minti deschise

starea de dupa
carnea de pe oase s-a ars pe toate fronturile de lupta ale razboaielor
purtate si nepurtate
a imbatranit si nu poate sa treaca dintr-un timp in altul
nu se poate ridica sa-si priveasca spatele
nici sa-si spele fata de rugaciuni nerusinate
intr-un moment de slabiciune pentru inima
ca o tranzitie ilegala de marfuri perisabile
s-a acoperit de timpul propriei iluzii de fericire
a sters pe jos cu pasiunea din ea si a stropit cu vorbe de foc
nu se mai poate apleca sa-si sarute greutatea prinsa intre ziduri

doua fiinte raman descoperite cand nu se pot misca ca doua beri goale
imaginandu-si toate starile de dupa
fix cand valul le acopera si chiar mai mult de atat
le lasa spatiu sa se completeze prin diferentele lor
dar starile nu pot fi matematice
se rup in doua si o iau de la capat